Despre Paști
S-a încheiat și marele tam-tam creștinesc numit Paști. Mai este o bucata săptămâna viitoare când e Paștele blajinilor. Sau a celor morți. Probabil cei morți sunt mai blajini decât cei vii, de aici și nomenclatura. In fond toată acesta sărbătoare nu e decât un motiv de a manca și a bea pana ne dam de-a dura. Cat despre aspectul religios, acesta demult și-a pierdut din farmec și valoare. Cu un "Hristos a înviat" abia îngânat în cele trei zile de sărbătoare, ne bucuram mai mult ca avem liber de la job decât de faptul ca Hristos a înviat. Dacă o fi înviat!
Despre Povești
Omul are nevoie de povești, povești în care binele triumfa asupra răului iar cei vinovați sunt pedepsiți. Pentru că realitatea nu este chiar atât de roz încât sa respecte criteriile de mai sus, oamenii au inventat poveștile. Cât sunt mici, merg poveștile cu zâne. Pentru adulți trebuie ceva mai complex. Ceva ce să dăinuie de secole, care să păstreze misterul vremilor în care a apărut. Aceasta este Biblia - povestea poveștilor. Probabil singura poveste în care un adult poate să creadă. De ce să credem în Dumnezeu și să nu credem în zâna cea buna din povestea cu Cenușăreasa?
In același mod as putea afirma ca străbunica străbunicii mele de fapt a fost Cenușăreasa, iar nașa ei într-adevăr a fost zâna cea bună. Această zâna trăiește și acum, ii iubește doar pe cei muncitori și harnici, doar că ni se mai arată așa din când în când doar unor membri ai familiei noastre când aceștia sunt în momente de cumpăna. Cele două povesti au foarte multe în comun: au personaje supranaturale, nu au un autor sigur care să aibă credibilitate, nu sunt atestate istoric, au fost scrise mult mai târziu decât a avut loc evenimentul, conține elemente de bine și rău cu binele triumfător într-un final. Nu contează că s-a terminat cu "și au trăit pana la adânci bătrânețe" sau cu "Hristos a înviat".
Și iarăși despre Povești
Povestea cu Hristos totuși a adus ceva ce povestea cu Cenușăreasa nu ar fi făcut-o niciodată: tradițiile. De la colinde pană la "Hristos a Înviat", de la ritualurile legate de naștere și nuntă pană la cele legate de moarte. Pană și pe păgânul mărțișor l-a convertit la creștinism. Totul a fost îmbibat în creștinism, aproape pana la refuz. Nici poveștile copilăriei nu au scapăt: cate din ele nu o au cel puțin pe "Sfânta Vineri"? Dar nici una din ele nu a atins apogeul poveștii cu Hristos, iar motivul acesteia este ingredientul de baza: viata veșnică.
S-a încheiat și marele tam-tam creștinesc numit Paști. Mai este o bucata săptămâna viitoare când e Paștele blajinilor. Sau a celor morți. Probabil cei morți sunt mai blajini decât cei vii, de aici și nomenclatura. In fond toată acesta sărbătoare nu e decât un motiv de a manca și a bea pana ne dam de-a dura. Cat despre aspectul religios, acesta demult și-a pierdut din farmec și valoare. Cu un "Hristos a înviat" abia îngânat în cele trei zile de sărbătoare, ne bucuram mai mult ca avem liber de la job decât de faptul ca Hristos a înviat. Dacă o fi înviat!
Despre Povești
Omul are nevoie de povești, povești în care binele triumfa asupra răului iar cei vinovați sunt pedepsiți. Pentru că realitatea nu este chiar atât de roz încât sa respecte criteriile de mai sus, oamenii au inventat poveștile. Cât sunt mici, merg poveștile cu zâne. Pentru adulți trebuie ceva mai complex. Ceva ce să dăinuie de secole, care să păstreze misterul vremilor în care a apărut. Aceasta este Biblia - povestea poveștilor. Probabil singura poveste în care un adult poate să creadă. De ce să credem în Dumnezeu și să nu credem în zâna cea buna din povestea cu Cenușăreasa?
In același mod as putea afirma ca străbunica străbunicii mele de fapt a fost Cenușăreasa, iar nașa ei într-adevăr a fost zâna cea bună. Această zâna trăiește și acum, ii iubește doar pe cei muncitori și harnici, doar că ni se mai arată așa din când în când doar unor membri ai familiei noastre când aceștia sunt în momente de cumpăna. Cele două povesti au foarte multe în comun: au personaje supranaturale, nu au un autor sigur care să aibă credibilitate, nu sunt atestate istoric, au fost scrise mult mai târziu decât a avut loc evenimentul, conține elemente de bine și rău cu binele triumfător într-un final. Nu contează că s-a terminat cu "și au trăit pana la adânci bătrânețe" sau cu "Hristos a înviat".
Și iarăși despre Povești
Povestea cu Hristos totuși a adus ceva ce povestea cu Cenușăreasa nu ar fi făcut-o niciodată: tradițiile. De la colinde pană la "Hristos a Înviat", de la ritualurile legate de naștere și nuntă pană la cele legate de moarte. Pană și pe păgânul mărțișor l-a convertit la creștinism. Totul a fost îmbibat în creștinism, aproape pana la refuz. Nici poveștile copilăriei nu au scapăt: cate din ele nu o au cel puțin pe "Sfânta Vineri"? Dar nici una din ele nu a atins apogeul poveștii cu Hristos, iar motivul acesteia este ingredientul de baza: viata veșnică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu