As fuma pentru ca: am chef.Nu as fuma pentru ca: miros urat, nu mai e "cool", cheltui bani aiurea, ma imbolnavesc.
Acest obicei mi-a consumat ceva timp din viata. De ceva timp stau doar si adulmec fumul din aerul intoxicat din jur cand sunt in preajma unor fumatori. Parca ii simt lipsa, nu ma pot obisnui cu aerul curat din plamani. Mi-as aprinde una chiar acum. Stiu ca are un gust amar si neplacut. Stiu ca s-ar putea sa mi se faca chiar rau. Stiu ca s-ar putea sa nu mai pot renunta. Nu de mult am citit un articol despre un fost profesor de la facultate care a facut cancer la plamani la 5 luni dupa ce s-a lasat de fumat. Mintea mea refuza sa trateze acest aspect mai profund decat un articol din ziar iar eu nu vreau sa invat din greselile altora. Imi framant mainele si ma gandesc ce sa fac sa alung aceasta dorinta. Scriu un post pe blog. Mai scriu unu. Si inca unu. Si tot nu ajuta. Ma apuc sa ma joc cu un pix: clic, clic, clic...tot nu ajuta. Noroc ca la job ma mai iau cu taskurile si uit.
Se face seara. Frig afara. Ar merge ceva pentru incalzire. Ea isi scoate o tigara din pachet, o aprinde si soarbe fumul iar eu ma uit la ea ca o adolescenta la un film de dragoste. Simt cum nu mai rezist..mai am putin si clachez. Hmmm..o sa fumez maine..mai stau azi asa...azi mananc pernute viva. Asta o sa fac azi. Maine o sa fumez. Si tot asa ma mint singura de cateva luni....Poate sa ma apuc de alcool...Nu, ca la ala automat bag si o tigara dupa o bere doua. Oare nu cumva suntem noi oamenii programati sa ne creem cel putin un viciu? Tigari, daca nu tigari atunci alcool, daca nu alcool atunci droguri, daca nu droguri atunci religie. Trebuie sa mai fie ceva. Trebuie sa imi gasesc atunci viciul meu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu