Despre bani, pochi si organe.

Sursa poza: hotnews.ro

Astăzi în presa s-a tot vehiculat incredibilul caz despre proiectul de lege propus de Remus Cernea cu privire la finanțarea cultelor. Potrivit acestuia, cultele ar urma sa nu mai fie finanțate de către stat ci din contribuția membrilor sai. Desigur au apărut tot felul de reacții nu doar din partea bisericii ci și din partea politicienilor, printre care și Mazare cu limbajul sau elaborat nu a ezitat sa își dea cu părerea. Pochii au reamintit de averile confiscate de Cuza în 1863 și cer sa le fie retrocedate terenurile. Dar asta asa doar de sperietura, pentru ca daca li s-ar taia finantarea de la stat si li s-ar impozita averile, meseria de pochi nu ar mai fi atat de avantajoasa . Sa revenim la Mazare. Omul a parut foarte indignat de propunere si pe langa carul de injuraturi adresate parlamentarului Cernea i-a mai promis si o fractura de picioare prin Constanta.
Azi dimineata ProTV dadea o stire referitoare la bugetul alocat de stat pentru interventiile de transplant de organe. Conform acestora in ultimele doua luni, in Romania s-au realizat de patru ori mai multe transplanturi fata de anul trecut si de trei ori mai multe spitale au inceput sa faca recoltari de organe . Cu toate astea bugetul alocat intervenitiilor a fost redus aproape la jumatate, de la 71 de milioane de lei in 2012, la 41 de milioane, cu promisiunea unor rectificari bugetare. Scaderea se aplica si in bugetul centrelor mari de transplant. Ma intreb acum... De ce nu sare nici un mazare sa ameninte: "Ba de taiati bugetul la sanatate va rup picioarele"?
Concluzia: Suntem o tara condusa de retarzi.

Din septembrie pana la Eurovision

Mda, a trecut ceva timp. Timp, în care stările mele de "foarte ocupată" și "foarte leneșă" au alternat succesiv fără a lăsă un pic de loc pentru orice altceva. Nici acum nu am inspirația necesară de a scrie ceva dar m-a apucat un dor de a înșira cîteva cuvinte pe foaia virtuală, cel puțin pentru a nu îmi pierde de tot din îndemînare (sau neîndemînare). Două lucruri s-au întîmplat recent despre care aș vrea să menționez aici. Unul ar fi: lumea catolică are un papă nou. Cică are un program nou social, e împotriva avorturilor și urăște homosexualii. Astea două sunt by default la categoria "requirements" pentru a deveni papă. De parcă m-ar interesa. Celălalt lucru este reprezentantul României la Eurovision. WTF??? Pe bune? Ala? Piesa aia? Aia e muzica? Scheunatul ăla chinuit? A, pardon ... e contra-tenor. Nu mă pricep eu. Dar sunt sigură că nu aș vrea să ascult așa ceva la un concurs de  muzică pop. Părerea telespectatorului de rând. Nu expert în muzică, nici în concursuri internaționale, ci oarecum consumatorul final, căruia dacă piesa aia ii zgârie timpanele, o să pierdeți în semifinale cu 0. Ah scuze...probabil veți avea un 12 de la Moldova, din simpatie. Eh, și eu acum cu pretenții. De parcă ar fi avut de unde să aleagă. Cel mai probabil anul ăsta nu o să mă uit la Eurovision.

Cetateanul nemultumit: progresul

... așa am ajuns client BancaX. Servicii ok (aș exagera dacă aș spune ireproșabile), comisioane rezonabile, bancking-ul online ușor de folosit  cu interfață prietenoasă iar angajatele de la agenție au fost tot timpul amabile și receptive la problemele clienților ... bine, vorbesc în numele meu. Marea lor problema este că au foarte puține terminale ATM și doar în agențiile lor. Pe principiul "Fuck off, we are special", nu ar pune măcar câte un ATM în fiecare cartier. Așa că dacă ai nevoie de cash, dai o fugă pană la cel mai apropiat terminal, care în cazul meu se află la minim 3 stații de tramvai și un kilometru de plimbat pe jos. Nu ar fi asta problema cea mai mare. La urma urmei progresăm și mai fiecare magazin de cartier este dotat cu câte un POS. Dar și aici intervine ceva. Dacă vrei să plătești cu cardul majoritatea vânzătoarelor fac o fată de parcă le-ai plăti în monede de 10 bani. Cum îndrăznești să le pui să folosească drăcăria aia ? De aceea le și țin așa dosite unele: poate, poate nu îl vezi. Am stat odată să plătesc niște cumpărături jumate de oră , deoarece, în ciuda faptului că i-am zis femeii : "Doamnă, vezi ca este un cip pe card și se bagă cu ăla în fundul POS-ului", ea s-a încăpăținat cam un sfert de oră de  a frecat banda aia magnetică. Așa că cel mai des prefer sa merg până într-un supermarket decât să cumpăr de la magazinele de cartier, specie pe cale de dispariție dealtfel. Prin urmare, stimați proprietari de magazine de cartier: învățați-vă angajații să folosească POS-urile dacă tot le instalați și să nu mai afișeze mutra aia acră când le întinzi cardul, de îți vine să nu mai intri în magazin vreodată.

Pozele mele vs fotografiile altora

Am preluat titlul de la un articol al Alexandrei Bohan din motiv că mi-a plăcut ce a scris acolo și mi-am permis sa preiau tema ca o leapșă, chiar dacă aceasta nu a fost lansată într-un mod oficial. Am auzit păreri gen dacă nu ai de gând sa te ocupi serios cu asta, las-o baltă, nu toată lumea poate fi fotograf; dacă ți-ai luat aparat nu înseamnă ca faci artă... bla bla bla.  Eu nici măcar amator nu pretind a fi. De multe ori țin aparatul foto pe post de bibelou iar pentru sesiuni de fotografie nu am nici timp nici voință. Tot ceea ce fac e sa scot Nikonul meu compact și sa mai pozez un apus de soare , niște nori sau alte evenimente vizibile din balconul meu. Cu toate astea, acu câteva seri am avut o experientă plăcută în ale fotografiatului. Chiar dacă pozele sunt de proasta calitate (cum s-a exprimat un amic de al meu: "Da le-ai făcut cu telefonul?") sunt ale mele și le-am făcut eu cum m-a dus pe mine cel mai bine capul meu non-profesionist.

Somn ușor, România.

Nu am să strig ca ne este furată democrația. Nu am să țip ca e dictatură. Nu am să îl apăr pe președinte. Nu am să arăt către Ponta că e un mediocru că nu e în stare să își apere propria demnitate legată de teza sa de doctorat , devenind de rasul întregii Europe. Nu am să arat nici către Antonescu care mai mult de "Ce vor, mă?" nu e în stare și care se bucură de suspendare mai ceva ca un copil care tocmai l-a pârât pe frate-său. Nu o sa intru în polemici cu cei din jur încercând să le amintesc de ce erau nemulțumiți pe vremea lui Năstase premier și că Ponta e aceeași apa ca Năstase sau Iliescu.
Azi e ziua în care am să mă împac cu mine și am să fac și eu ca alții: am să îmi pun mâinile la ochi și  urechi și am să țip "Let's agree to disagree!". Am să fac ce știu eu mai bine ca un cetățean onest , am să votez pe cine cred eu ca ar fi bun pentru mine. Am să ignor în continuare mass-media parazită și am să îi las pe cetățenii turmentați să decidă soarta națiunii. Somn ușor, România!