Cetateanul nemultumit: progresul

... așa am ajuns client BancaX. Servicii ok (aș exagera dacă aș spune ireproșabile), comisioane rezonabile, bancking-ul online ușor de folosit  cu interfață prietenoasă iar angajatele de la agenție au fost tot timpul amabile și receptive la problemele clienților ... bine, vorbesc în numele meu. Marea lor problema este că au foarte puține terminale ATM și doar în agențiile lor. Pe principiul "Fuck off, we are special", nu ar pune măcar câte un ATM în fiecare cartier. Așa că dacă ai nevoie de cash, dai o fugă pană la cel mai apropiat terminal, care în cazul meu se află la minim 3 stații de tramvai și un kilometru de plimbat pe jos. Nu ar fi asta problema cea mai mare. La urma urmei progresăm și mai fiecare magazin de cartier este dotat cu câte un POS. Dar și aici intervine ceva. Dacă vrei să plătești cu cardul majoritatea vânzătoarelor fac o fată de parcă le-ai plăti în monede de 10 bani. Cum îndrăznești să le pui să folosească drăcăria aia ? De aceea le și țin așa dosite unele: poate, poate nu îl vezi. Am stat odată să plătesc niște cumpărături jumate de oră , deoarece, în ciuda faptului că i-am zis femeii : "Doamnă, vezi ca este un cip pe card și se bagă cu ăla în fundul POS-ului", ea s-a încăpăținat cam un sfert de oră de  a frecat banda aia magnetică. Așa că cel mai des prefer sa merg până într-un supermarket decât să cumpăr de la magazinele de cartier, specie pe cale de dispariție dealtfel. Prin urmare, stimați proprietari de magazine de cartier: învățați-vă angajații să folosească POS-urile dacă tot le instalați și să nu mai afișeze mutra aia acră când le întinzi cardul, de îți vine să nu mai intri în magazin vreodată.

Pozele mele vs fotografiile altora

Am preluat titlul de la un articol al Alexandrei Bohan din motiv că mi-a plăcut ce a scris acolo și mi-am permis sa preiau tema ca o leapșă, chiar dacă aceasta nu a fost lansată într-un mod oficial. Am auzit păreri gen dacă nu ai de gând sa te ocupi serios cu asta, las-o baltă, nu toată lumea poate fi fotograf; dacă ți-ai luat aparat nu înseamnă ca faci artă... bla bla bla.  Eu nici măcar amator nu pretind a fi. De multe ori țin aparatul foto pe post de bibelou iar pentru sesiuni de fotografie nu am nici timp nici voință. Tot ceea ce fac e sa scot Nikonul meu compact și sa mai pozez un apus de soare , niște nori sau alte evenimente vizibile din balconul meu. Cu toate astea, acu câteva seri am avut o experientă plăcută în ale fotografiatului. Chiar dacă pozele sunt de proasta calitate (cum s-a exprimat un amic de al meu: "Da le-ai făcut cu telefonul?") sunt ale mele și le-am făcut eu cum m-a dus pe mine cel mai bine capul meu non-profesionist.

Somn ușor, România.

Nu am să strig ca ne este furată democrația. Nu am să țip ca e dictatură. Nu am să îl apăr pe președinte. Nu am să arăt către Ponta că e un mediocru că nu e în stare să își apere propria demnitate legată de teza sa de doctorat , devenind de rasul întregii Europe. Nu am să arat nici către Antonescu care mai mult de "Ce vor, mă?" nu e în stare și care se bucură de suspendare mai ceva ca un copil care tocmai l-a pârât pe frate-său. Nu o sa intru în polemici cu cei din jur încercând să le amintesc de ce erau nemulțumiți pe vremea lui Năstase premier și că Ponta e aceeași apa ca Năstase sau Iliescu.
Azi e ziua în care am să mă împac cu mine și am să fac și eu ca alții: am să îmi pun mâinile la ochi și  urechi și am să țip "Let's agree to disagree!". Am să fac ce știu eu mai bine ca un cetățean onest , am să votez pe cine cred eu ca ar fi bun pentru mine. Am să ignor în continuare mass-media parazită și am să îi las pe cetățenii turmentați să decidă soarta națiunii. Somn ușor, România!

Pisica pentru adoptie Iasi

 Bubulina este o pisica mica, are in jur de 2 luni, e jucausa , manaca singura (hrana uscata pentru pisici plus ce ii mai place) si face la ladita.
Daca este cineva interesat trimiteți un mail la sharutza@gmail.com.

Se caută cititor

Așa cum am mai scris într-un post, am nevoie de un cititor. Am primit o carte, în cadrul campaniei editurii "All" - Cartea Călătoare. Felicitări editurii pentru inițiativă. Acum că am terminat-o trebuie să plece mai departe.Cartea se numește "Relații exuale" de Michel Birbaek. Așa că, let me know. Dar bănuiesc că trebuie să vă împărtășesc ceva despre carte ca să vă hotărați mai bine dacă o vreți sau ba. Mie personal mi-a luat mai mult timp să citesc această carte de 400 de pagini decât "Idiotul" lui Dostoievski, varianta în două volume. Dacă e să o poziționez pe o scară de la 1 la 10 a cărților roman, în cazul în care Sandra Brown ocupă locul 3, acest roman îl plasez undeva intre 5 și 6. Naratorul, care e și eroul principal, are o problema existențială nerealistă, o femeie aproape imposibilă și o soluție la fel de nerealistă. Am avut senzația pe parcursul întregii povesti că autorul habar nu are despre ce povestește cu toate că ideea mi s-a părut interesantă. Na, probabil nu oi fi eu amatoare de romane de dragoste, dar nici măcar faptul ca e scris de un bărbat nu a îmbunătățit acest aspect. In rest e plăcută, ușoară, numai buna pentru o lectura de vacantă, fără prea multe pretenții.