Sensul vietii

Recunosc, nu e postul meu, e luat dintr-un topic de pe grupul Idei in dialog de pe facebook, unde parerile sunt a unor oameni pentru care raspunsul : "Asa e dat de la dumnezeu" nu este unul valid sau suficient.

Intrebarea pusa de  Marian Hanganu 

Ce sens are sa traiesti? Dupa ce toti cei care te-au cunoscut vor fi murit, va fi ca si cand nu ai fi trait niciodata!

Cetateanul nemultumit: Un moment de fericire intr-o mare de zapada

Titlul cam romantico - pompos, insa aproape adevarat. Marea zapada nu a ocolit nici orasul meu dragut. Totul prea alb, prea luminos, prea blocat, prea multi nervi, masini inzepezite si baterii moarte. Eu sunt pieton, prin urmare nu am avut parte de frustrarile legate de automobile. Deodata mi s-a parut orasul mai liber chiar daca inghetat si rece. Oarecum am reusit sa ne facem carari batute prin mormanele de zapada si nu mi se pare o problema atat de mare cat ninge, de aia e iarna, dar la scurt timp au inceput sa curga frustrarile si a pietonilor. Masinile de deszapezit, aruncau zapada murdara de pe carosabil pe trotuar, peste cararile facute de oameni. Acum nu ca doar nu aveam pe unde sa mai mergem, ci daca incercai sa iti faci carare, te murdareai de la zapada amesticata cu noroi. Cum a ajuns pe trotuar, acolo a ramas noroiul. Autoritatile se indreptatesc: "Pai daca inca ninge ce rost are sa strangem zapada. Asteptam sa se opreasca din nins. Voi faceti ce vreti. Mergeti, inotati, tarati-va prin zapada."
Cam de doua saptamani mergem, inotam, ne taram prin mizeria din oras, mizeria domnului Nichita. Auzi domnule primar? Nu are rost ca e surd.
Mai nou, cam de ieri , patinam.
Azi am avut un moment de fericire, cat am mers cam 30-40 de metri pe o portiune de trotuar curatat. A fost un moment  in care m-am gandit ca nu e bine de votat primari cu deficiente auditive

Facebook insane

Nu am fost niciodată fan Facebook. Imi făcusem un cont cam prin 2008 ca sa iau legătura cu niște foști colegi de liceu, după care l-am ținut in hibernare pana in 2009 cand am reactivat contul sa ma alătur unui grup ce viza revolta din aprilie 2009 împotriva comuniștilor. Mai intens am început sa il folosesc in 2011 , când am găsit un grup de oameni ce îmi împărtășeau ideile legate de religie, si asa încet încet am început sa ma obișnuiesc cu  el.

Asta pana când mr Facebook s-a gândit el asa sa facă un update la interfața, si anume interfața de profil, fără posibilitatea ca userul sa isi aleagă dacă ii convine sau ba noul look. Practic , m-am trezit ieri cu "feature-ul Timeline" instalat si cu mesajul draguț:

Welcome to your timeline.
Only you can see your timeline during 7 day preview. This gives you a chance to:
1.Review what is on your timeline now and add or hide whatever you want;
2.Click Publish now or wait until your timeline goes live on February 22.

WTF???? Pe lângă faptul ca eu nu solicitasem niciodată acest timeline, pentru ca mi se pare total aiurea si hidos, se pare ca nu am opțiunea sa il refuz. E un fel de: "ia-l acum, ca oricum noi ti-l dam , vrei ori ba". Cam singura soluție, daca mai vreau sa stau pe grupurile mele preferate, este sa accept acest feature.

Dupa un search am gasit urmatorul post intr-un blog: Is there any way to change back to Profile after you upgrade to Facebook Timeline?  de unde se pare ca nu mai poti reveni la vechea interfata odata schimbat si oricum treptat toti utilizatorii vor fi trecuti pe acest sistem. M-am gandit sa imi inchid profilul (daca se poate asa ceva, sau si acest lucru este restrictionat de facebook?)  dar e prea multa bataie de cap, asa ca l-am lasat balta.

Apocalipsele zilnice si minciuni televizate

De fiecare data cand m-am uitat si eu la stirile de dimineata, trebuie sa fie macar una care sa aiba pe fundal o melodie apocaliptica, iar stirea e prezentata de parca  impactul e asupra intregii Romanii sau mai bine zis avem parte de cate o catastrofa de sfarsit de lume in fiecare zi.

Nevoia irezistibila de a minti

Nu am putut sa nu remarc tendinta unor oameni de a minti. Oricine minte macar odata in viata lui, sau, citandu-l pe "House": "Everybody lies". O minciunica acolo nevinovata pentru a scapa de nu mai stiu ce situatii penibile, da e evita situatii inconfortabile sau pentru a inflori un zvon pentru a il face sa sune mai interesant sunt lucruri pe care le trecem cu vederea sau chiar nici nu le observam. Insa, sunt oameni care mint din placere, din obisnuita sau nu mai stiu din ce motiv, dar o fac cu atata maiestrie, continuu si chiar fara absolut nici un motiv. Nu am neaparat o problema cu ei, dar as vrea sa stiu de ce fac chestia asta. Cel mai mult mi s-a intiparit in minte cazul cu fostii proprietari ai casei unde stau eu. Cand am mers sa vad apartamentul, femeia vorbea incontinuu... prin urmare nu i-am dat importanta la ce spunea. Insa primul detaliu l-am observat cand veni vorba de apartamentul pe care voiau ei sa il cumpere ulterior. Dupa ce au povestit cum deja pusese mai demult ochii pe un apartament chiar in aceeasi zona, ca sa nu mute copii de la scoala, agentul de vanzari care ne insotea, l-a intrebat pe barbat daca au apelat la serviciile unui agent imobiliar, in timp de barbatul spunea ca au gasit fara agent, sotia lui imi povestea la alt capat de masa ca au platit avans la un agent 500 de euro ca sa tina apartamentul nevandut, pana reusesc sa stranga ei toti banii. Ca si-au cumparat apartament in alt capat de oras si au reusit sa imi elibereze apartamentul meu abia dupa 3 luni, e alta poveste. Dar intrebarea mea era, de ce sa ma abureasca cu povesti despre apartamentul fantoma, despre cat de mult le place zona bla bla bla. Deja isi vanduse apartamentul, nu mai era nevoie de reclama. Oare chiar ma interesa? Poate fi o manie, cum e cleptomania de exemplu, unii fura, altii mint.

Au mai fost, dar nu le-am dat atat de mult atentie cat ultimului porumbel scos de soacra proprietarului de data asta. Cand s-au mutat mai ramasese niste lucruri pe care trebuiau sa le ia, printre care si un scaun jerpelit si vechi, care probabil a slujit pe post de suport prin balcon pentru ceva. Tanti ca sa justifice ca scoate tot ce se putea lua din apartament (nu as fi avut eu nevoie de rablele alea) imi zice: "Vai asta e scaunul de pe care mananca aia mica si acum nici nu vrea sa mai manance pan nu i se aduce scaunul preferat. Hi hi hi" (facepalm).