Tabu or not?

"Buna, dragul meu."
"Buna, draga." Se pupa. " Ce faci?"
"Bine, am ajuns într-un final acasă. Cum ți-a fost ziua, dragule?"
"Pai ca de obicei. Ședințe, un contract nou, întâlniri cu unii clienți.Ca la birou. Tu? Ce ai făcut?"
"Pai și eu azi am avut doar doi clienți: unul a luat un all-inclusive, celălalt a preferat doar un sex oral ca era cam grăbit."

Secret Diary of a Call Girl

Întrebare: Cat de departe putem merge cu aceasta atitudine de open-minded? Cat de corect este? Suntem pregătiți sa acceptam asa ceva în societatea în care trăim?

Povești despre aparențe si prejudecăți

Cat la suta din proverbele legate de judecata sunt aplicabile sau corecte? Este chiar atât de greșit de a judeca după aparențe? Si de ce o facem?

In DEX, pentru verbul  "a judeca", pe lângă "A aprecia, a prețui, a califica. A considera, a socoti drept..., A (se) critica, a (se) condamna, a (se) mustra" mai găsim "a gândi, a socoti". Învățătoarea mea din primara zice mereu: judecați singuri cu mintea voastră. Cu siguranță nu se refera la faptul de a judeca pe altcineva. Prin urmare, a judeca, nu este un lucru atât de rău.

Cu Stalin pe autobuz

Aseară am dat peste o știre de m-a făcut sa reacționez in genul:

 

Știrea suna cam asa: Stalin Buses' to Appear in Latvia, Estonia in May

Adică, o sa fie un autobus sau mai multe care se vor plimba pe străzile din Riga, respectiv Tallinn pe data de 9 mai, după ce anii trecuți au făcut același lucru prin Leningrad a.k.a. Piter a.k.a. Sanct-Petersburg. Înțeleg melancolia tâmpa a rușilor, dar estonienii și lituanienii? WTF people? Sunteți amnezici? Aveți Alhzeimer? Nu mai învățați istorie? E ca și cum, ar plimba nemții un portret cu Hitler pe 30 ianuarie, sau romanii un portret cu Ceaușescu pe 23 August. Eu zic sa ii atașeze și un gramofon prin care sa turuie "Soiuz ne rushimii"(imnul URSS a cărui melodie astăzi încă suna pe la oficialitățile ruse, doar cu alte versuri). Ma gândeam la început ca probabil e o campanie mascata anti-nu-stiu-eu-ce. Dar citind în continuare am dat inevitabil peste "Bus of Victory". Victoria terorii, victoria deportărilor, victoria comunismului. Parca nu se voia asa ceva în UE, iar cele doua tari sunt membre UE. In fine. M-as distra copios dacă la sfârșitul zilei aceste autobuse sa fie acoperite în totalitate cu oua, roșii sau alte obiecte lipicioase, sa înțeleagă organizatorii rusi ca nimeni nu își mai dorește amintiri cu tătuca. Sper doar ca sa nu apară o știre de felul asta și prin media din stânga Prutului.

Facebook, i'm back!!!!

Da, mi-am reactivat contul..de fapt am anulat cererea de ștergere a contului. Se pare ca după ce trimisesem cererea trebuia sa intru sa confirm cererea și de atunci se începea numărătoarea celor 14 zile de așteptare. In felul ala eram într-un mod idle.

Romanul cu talent

După cum spuneam nu sunt fan TV.  Dar fiindcă îl am și e aproape de pat mai apăs din când în când butonul telecomenzii (și asta dacă o găsesc). Odată cu ultima vizita a mamei mele, am observat și eu ca vestita panaramă sau show televizat sau cum i s-ar mai zice, "Romanii au talent" e la a doua ediție. Pana aici nimic interesant. De fapt pana la sfârșitul showului nimic interesant, sau puțin ce sa îmi atragă mie atenția, pentru ca eram absorbita de altceva pe calculator în acest timp. Totuși ce am apucat sa aud la sfârșit, mi-a captat atentia. Nu am apucat sa aud numele participantului, iar ăștia de la ProTv au un site de doi bani, și mi-a fost destul de dificil sa găsesc înregistrarea cu acel concurent. Pana la urma i-am dat de capăt. Numele lui este Radu Ionescu iar el știe sa facă asta:

Numai înregistrarea aceasta am ascultat-o de câteva ori, nu prea am găsit alte înregistrări de calitate, dar sper ca v-a fi promovat suficient de mult cat sa ajungă un om mare, ca talent și pasiune are mai mult decât suficient.